Atmosfera ghiacianta...
o tăcere grea,
o tăcere care pare să spună tot.
O metaforă tăcută de absențe, lipsind...un nimic care este,
dar perceput de mine oribil.
Mi-e teamă,
Îmi dau seama că în mod deliberat chiar si liniștea accepta.
Simt în interior nodul strâns și insolubil care ar putea dizolva lacrimă după lacrimă;
Dar obosită sunt!!!.
Nu am puterea să abandonez zdruncinăturile repetate,
sinonime plânsului care nu ajută.!
Simona Puscas.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu