Am călătorit ca o relicvă într-o mare furtunoasă.
la orizont niciun soare
nici o navă care sa intersecteze calea mea.
Sarea mi-a sfâșiat carnea
ochii îngustati și buzele crapate
ce sângereaza.
Dumnezeule, nu mi-am imaginat că este atât de greu să mori.
Nu știam că trupul meu,
cu furie fără precedent, ar putea
luptă din greu pentru a trăi.
Dar nu va dura mult timp agonia.
Deja, în depărtare, am văzut chipuri.
Sau au fost pur și simplu nori
m-au ajuns cosmarurile.
Udata mi-a fost perna atunci când
m-am trezit dintr-o dată.
Zbuciumata inima mea, atunci când
m-am întors pe o latura.
Și tu ai fost acolo.
Tu, insula mea pustie
Tu, nava mea salvatoare
Tu, care mi-ai redat viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu