AS VREA.... POEZIE DE SYLVIA SIMONA

AS VREA....

Aș vrea să ma scufund incet, cu respirația,
sa mangai capul tau
nelăsând niciun suspin,
simtind numai aroma ta.

Aș vrea să pot sta pe pielea ta
ca toamna cu frunzele decolorate
într-o dezordine a membrelor rămân
stau cu cuvintele nesupravegheate.

În schimb de tristețe umplu fiecare vers,
încorporat în inima mea disperata,
ce știe cum să-și piardă timpul în zadar
cu tine, care- mi esti zidul de beton.

INSULA MEA!__POEZIE DE SIMONA PUSCAS__

INSULA MEA!

Am călătorit ca o relicvă într-o mare furtunoasă.
la orizont niciun soare
nici o navă care sa intersecteze calea mea.
Sarea mi-a sfâșiat carnea
ochii îngustati și buzele crapate
ce sângereaza.
Dumnezeule, nu mi-am imaginat că este atât de greu să mori.
Nu știam că trupul meu,
cu furie fără precedent, ar putea
luptă din greu pentru a trăi.
Dar nu va dura mult timp agonia.
Deja, în depărtare, am văzut chipuri.
Sau au fost pur și simplu nori
m-au ajuns cosmarurile.
Udata mi-a fost perna atunci când
m-am trezit dintr-o dată.
Zbuciumata inima mea, atunci când
m-am întors pe o latura.
Și tu ai fost acolo.
Tu, insula mea pustie
Tu, nava mea salvatoare
Tu, care mi-ai redat viata.

-MAREA- POEZIE DE SYLVIA SIMONA.

Marea...

Stand nemiscata
nu ai sa poti vorbi
orice s-ar întâmplă nu te teme, rămâi lucidă
poti vedea marea?
Uită-te la acea mișcare infinită
sentimentul de libertate și dragoste
în sunetul ei atât de dulci
și așa al naibii de tare
vei reuși pentru un moment
să crezi că totul este posibil?
Stand nemiscata,
priveste...
O privim împreună
și ea din zare ne va urmari